Bine am început cam aiurea şi n-ai înţeles...am intrat prea în poveste. E vorba de o iubire ca în filme e o poveste adevarata de iubire,aparent, imposibilă. Nimeni nu era de acord cu relaţia noastră absolut nimeni şi nimeni nu credea că o să ne iubim aşa. Timpul a trecut şi tot ne iubim...de ne vom iubi până la capăt aflaţi voi...
M-am trezit...două apeluri pierdute. Îl sun. "Da da da nu mda." Aseară când a venit credeam că o să îmi i-a un interviu complet ca lu Laddy Gaga. Credeam că o să devină detectiv particular cu diploma exersând pe mine, şi boxer tot aşa...nu nu a fost aşa. Doar m-a întrebat ce fac şi s-a aşezat pe pat. Am simţit din nou frică din cauza lui tata.
Nu mă face fericită decât cafeaua mea cu lapte. Nu pot să-l sun, să-l văd dar nu o să las să iasă cum vor ei, ştiu că e foarte greu dar o să lupt...se zice că Dumnezeu nu îţi dă peste puterile tale. Dumnezeu mă iubeşte sunt sigură de asta. Nu degeaba a făcut iubirea asta dintre noi, asta e un semn, un test să vadă cât de mult ne iubim noi...nu las garda jos chiar dacă e greu. Prefer să nu am ce să mănânc, să nu am haine extraordinare, să nu mă întreţină nimeni, prefer să nu stau în lux, prefer să nu am atâtea genţi şi aur dar să fiu cu iubitul meu! Renunţ la tot pentru el...mai e un an şi 2 luni
Pentru mine mai e mai puţin de un an... :)
RăspundețiȘtergeremda una e sa te nasti primavara alta e toamna deci :))
Ștergere