Început de...sfârşit

          Acest blog îl închin sufletului meu, lui Dumnezeu și iubitului meu. Am simţit nevoia să îmi fac un blog-jurnal ca să mă descarc ca să îmi spun ideile visele gândurile în pace, fără frică. Nu vreau să mai stau cu frică că cine ştie cine citeşte ce scriu eu. Aşa e cel mai bine nimeni nu mă ştie aici...dar cine va citi ceea ce scriu mă va cunosşte mai bine decât oamenii din jurul meu. Mă declar liberă în lumea mea de adoleşcentă de 16 ani proape 17!

         Nu mă ascultă nimeni pentru că "nu am minte, sunt un copil că nu gândesc că sunt prostă şi mincinoasă". Aiurea! Aș vrea să țip din toți plamânii că nu mă am minte, știu mai multe decât știai tu la vârsta mea, tu când erai ca mine ce făceai?! Sunt un copil, da sunt când vreau eu, gândesc matur când vreau eu, deși voi ați insistat să mă țineți departe de societate eu am alergat ca un taur cu capul înainte și m-am rănit da, dar am fost de o mie de ori mai fericită decât cu voi! Aș vrea să vă scuim vorbele astea în față fără jenă fără frică, dar nu mă lasă anii, nu mă lasă situația! Dacă fac pe proasta când vin mai în glumă mai în serios subiectele tabu asta nu înseamnă că nu știu ce înseamnă! Aș vrea doar să vă mai zic că vă urăsc din tot sufletul! Puteți să dați în mine așa de tare precum bateți covoarele că eu am vise și la 18 ani le îndeplinesc!

         Te iubesc, A.!!!!

Miss You